Activitate publicistica - Cronica de dans

  • Cultura, Ziua, Vineri, 30 iunie 2006:
  • Dansand cu Joaquin Cortes

    • Pare greu de crezut si totusi s-a intamplat: sambata 24 iunie, sub auspiciile celei de-a cincea editii a Intalnirilor JTI, Sala Mare a Palatului, cu toate cele 3000 de locuri ale sale, a fost neincapatoare pentru toti cei care au venit sa-l vada pe celebrul dansator de flamenco Joaquin Cortes, dansand pentru prima oara in Romania, "Mi Soledad" ("Singuratatea mea"), cea mai recenta creatie a sa. Dansul flamenco, reprezinta o forma rituala tiganeasca, sau calo, de cantec si dans, intalnita in regiunile sudice ale Spaniei. Flamenco-ul trebuie distins de stilul de dans clasic spaniol (escuela bolera), ca si de dansurile populare regionale, cum ar fi jota din Aragon ori sevilla-nele din Andaluzia. Se danseaza cu trupul, se canta cu vocea, acompaniat la chitara de catre tigani la nuntile lor, botezuri, festivaluri si petreceri, atat din bucurie cat si ca expresie a durerii. Flamenco-ul, reprezinta mediul istoric-oral prin care tiganii isi comunica, de-a lungul timpului, vietile, gandurile, sentimentele cat si talentul de a dansa. Cel mai puternic element din desfasurarea dansului, il reprezinta momentul de transa (duende), moment epifenomenal. Interpretul aluneca mintal intr-o stare liminala a constiintei, prin repetarea obsesiva a aceleiasi secvente de miscare: picioarele si talpile ataca podeaua intr-o bataie percutanta, stacatto, cu frecventa unei mitraliere (zapateado). Atentia se concentreaza catre interior; buzele ii vibreaza ca si cum ar rezona in ritmul bataii sau al pulsului inimii; transpiratia incepe sa i se prelinga de pe obraji pe gat, dansatorul continuand sa danseze nesimtind oboseala sau solicitarea incordata a corpului, a picioarelor si talpilor. Unii tigani cred ca o prezenta spirituala intra in dansul lor si ca, in acel moment se afla "in flamenco". Poetul Federico Garcia Lorca a numit acest moment, "timpul in care sunetele intunecate intra in corpul dansatorului". Distinctia dintre aceasta lume si urmatoarea si cea dintre mortalitate si moarte se unesc in corpul interpretului pe masura ce el (sau ea) devine total absorbit de ritm (compas). Spectacolul "Mi Soledad" ("Singuratatea mea"), creat de Joaquin Cortes si gandit de acesta ca o confesiune, asemeni parcurgerii unui jurnal intim, se sprijina pe o constructie simpla care intercaleaza dansul flamenco cu cantece tiganesti. Muzica originala a spectacolului, este compusa chiar de Joaquin Cortes impreuna cu Jose Carbonell si Antonio Carbonell, avand puternice influente din jazz, muzica cubaneza si chiar muzica clasica, pe versuri semnate de Antonio Carbonell si Arturo Jose Carbonell si interpretata de voci feminine: Chelo Pantoja, "Genara", Saray; voci masculine: Antonio Carbonell, Juan Jose Amador, "Juanares", Enrique Heredia; vioara: Angel Lopez Rodas; chitara: Jose Carbonell, El "Piripi"; flaut: Juan Ferandez Galvez, "Parrilla"; acordeon: Juan Pedro Cornejo o Cuco Perez; cello: Sacha Fielding; bas: Arian Suarez; percutie: Vicente Suero, "Morito", Fernando Favier, Rafael Serrano Caldera, "Agapula" . Spatiul scenic, in absenta oricarui element de decor, este delimitat printr-un sugestiv joc de lumini, anume creat pentru a puncta parcurgerea unor stari emotionale diferite. Costumele tipic tiganesti, sunt echilibrate in linie si cromatica de catre renumitul designer francez Jean Paul Gaultier. Ceea ce insa unifica toate elementele care compun acest spectacol, intr-o desfasurare tulburatoare de ritm, muzica si culoare, reusind sa depaseasca toate barierele instaurate prin cutume, obiceiuri si traditii cultural-religioase, este personalitatea lui Joaquin Cortes! Un dansator cu o charisma absolut fascinanta, pana intr-acolo incat hipnotizeaza masele cu ale sale zapateado. Cu siguranta, dansul flamenco pe care Joaquin Cortes il promoveaza se indeparteaza de stilul pur al genului, dar, datorita lui, o lume intreaga iubeste acum acest dans si nu numai atat, cultura, obiceiurile si traditiile tiganilor nomazi, prin arta sa minunata incep sa fie acceptate si apreciate.

    Simona Somacescu

  • Cultura, Ziua, 17 decembrie 2005:
  • Unde este baletul Operei?

    • Daca vreun spectator doreste in perioada Sarbatorilor de iarna sa vizioneze o reprezentatie de balet la Opera Nationala din Bucuresti, va constata cu dezamagire ca-i este imposibil, deoarece compania de balet este plecata in turneu pana pe data de 2 ianuarie 2006. Lucru cu atat mai surprinzator cu cat Opera Nationala din Bucuresti, institutie de stat subordonata Ministerului Culturii si Cultelor, ar trebui sa sustina reprezentatii la sediul sau, in primul rand pentru contribuabilii din banii carora este subventionata! Din nefericire, desi in ultimii 50 de ani conducerea artistica a Operei a fost schimbata o data la 4 ani, se pare ca nici pana astazi, in anul 2005, cei care raspund de managerierea artistica a institutiei nu sunt familiarizati cu ceea ce inseamna strategie repertoriala si de marketing, aplicata pe diagrama unei stagiuni, astfel incat sa constientizeze ca maximum de performanta se inregistreaza in lunile de iarna decembrie, ianuarie si februarie -, cand, conform statisticii, oamenii opteaza pentru petrecerea timpului liber mergand la spectacole. Cei in cauza nu trebuie sa confunde o companie de stat, cu un regim specific de functionare, cu compania "Fantasio", creata special pentru turnee, la inceputul anilor '80, de coregraful Oleg Danovschi, la Constanta. Consultand site-ul Operei, aflam doar ca turneul urmeaza sa aiba loc in Italia, cu spectacolele "Lacul lebedelor" si "Cenusareasa", fara sa se specifice in ce orase urmeaza sa se desfasoare turneul, pe scenele caror teatre vor fi sustinute spectacolele si prin intermediul carei agentii de impresariat a fost organizat turneul. Reclamand aceasta stare de fapt, nutrim speranta ca noul director general al Operei Nationale din Bucuresti, va include in obiectivele programului sau si remedierea acestei situatii.

    Simona Somacescu

    Nota redactiei: Simona Somacescu este una dintre cele mai reputate interprete romance de balet din ultimele doua decenii, cu o importanta cariera internationala. Asa cum am mai informat, noul director al Operei Nationale, in urma concursului organizat saptamana aceasta de Ministerul Culturii si Cultelor, este scenograful Catalin Ionescu-Arbore.

     

  • Cultura, Ziua, 16 decembrie 2005:

  • Spectacole de balet la Bucuresti

    • Ne-au vizitat companii din Franta si Maroc

    Inaugurate in ultima zi a Festivalului international "George Enescu", manifestarile culturale dedicate celebrarii Anului Francofoniei din Romania - 2006, organizate de Ministerul Culturii si Cultelor si Ministerul Afacerilor Externe, au continuat cu doua reprezentatii de dans: sambata 10 decembrie, "La cite radieuse/ Orasul luminos", sustinut de Baletul National din Marsilia pe scena Teatrului National din Bucuresti, si luni 12 decembrie, spectacolul companiei Baletul Nawal Benabdallah (Maroc), "Fil D'OR/ Fir de Aur", prezentat pe scena Teatrulul Odeon din Bucuresti. Frederic Flamand, caruia ii apartine coregrafia si conceptia artistica a spectacolului "La cite radieuse", si scenograful Dominique Perrault pornesc, in demersul lor creator, de la utopia lui Corbusier, care propune o ordonare riguroasa si simplificata a formelor arhitecturale (piloni, pereti de sticla, ferestre in banda cu rama metalica), vizand transformarea modului de viata al omului spre un maxim de confort si eficienta. Spatiul scenic desfasoara un dispozitiv de ecrane alcatuite din zale si impletituri metalice, manuite de dansatori. Perceptia tridimensionala a discursului coregrafic, conceput impreuna cu dansatorii companiei se conjuga cu construirea unei scenografii virtuale, printr-un sistem complex de camere / proiectoare. Dincolo de crearea unui nou raport estetic intre corpul uman si arhitectura orasului, "La cite radieuse" diagnosticheaza o stare de fapt : suprimarea omului dintr-un univers creat de el, care-l excedeaza. Spectacolul vorbeste despre instaurarea tiraniei "imaginii", exercitate prin publicitate, circulatia informatiei, rata ridicata a vanzarilor, rating etc. "Fil d'or", spectacolul companiei Nawal Benabdallah, a prilejuit intalnirea publicului bucurestean cu traditia culturii arabe. Dansurile prezentate, extrase din acest filon popular, sunt asamblate de catre coregrafii Nawal Benabdallah si Mahmoud Reda pe o structura mai curand specifica constructiei dansului modern, cu costume create de Amina Ramzi si Iiham Ramzi, reusind astfel sa reactiveze o identitate culturala conectata la codurile unui limbaj artistic de sorginte europeana.

    Simona Somacescu
  • Cronica Romana, 10 decembrie 2005:
  • Primim la redactie
    Cadou de Sarbatori, un pas-de-deux!

    • Anul acesta, Sarbatorile de iarna au debutat cu un cadou regal, oferit publicului bucurestean de cuplul Alina Cojocaru - Johan Kobborg, de la Covent-Garden (Londra), Prim-balerini ai scenei internationale a dansului, cu baletul "Don Quijote", interpretat alaturi de ansamblul Baletului Operei Nationale, pe scena Salii Mare a Palatului, miercuri 7 decembrie. Stapanind o tehnica brilianta, bine slefuita timp de 9 ani de zile, in laboratoarele scolii de balet din Kiev, Alina Cojocaru intruchipeaza o "Kitty" plina de jovialitate si exuberanta tinereasca, cu un temperament artistic nuantat, dupa caracteristicile personajului, formand un cuplu minunat impreuna cu partenerul sau Johan Kobborg, interpret inzestrat, la randul sau, cu o abilitate tehnica extrem de performanta, elegant prezentata in partitura coregrafica a lui "Basile", pe care o pune in valoare, printr-o interpretare artistica, expresiv potentata. Prestatia lor artistica a oferit satisfactie din plin tuturor celor care au avut privilegiul de a-i urmari, evoluand in acest spectacol. Trebuie spus ca actuala montare a baletului "Don Quijote", in regia si adaptarea lui Mihai Babusca, care dateaza din 2000, este plagiata dupa montarea lui Mihail Baryshnicov, de la American Ballet Theater din 1978, asa incat, corect ar fi trebuit scris pe afis: regia Mihail Baryshnicov, dupa varianta originala apartinand lui M .Petipa si A. Gorski. In acest sens ne intrebam, oare ce-ar avea de spus Mihail Baryshnicov, in legatura cu drepturile sale de autor, daca ar afla ca de 5 ani de zile se joaca pe scena Operei Nationale din Bucuresti, montarea sa a baletului "DonQuijote", sub semnatura lui Mihai Babusca, iar cu ocazia acestui eveniment, si cu o distributie internationala? Totodata, de remarcat ca Sala Mare a Palatului, construita initial pentru Congresele Partidului Comunist, este total nepotrivita sustinerii spectacolelor lirice sau dramatice, cat si a concertelor simfonice, aspect deja semnalat de loan Holender, Directorul Operei de Stat din Viena, cu prilejul desfasurarii Festivalului International "George Enescu". Lipsa spatiului necesar amplasarii decorurilor, podeaua scenei postata pe beton, care face ca amortizarea sariturilor balerinilor sa fie extrem de rigida, astfel incat ei risca sa se imbolnaveasca de periostita, acustica deficitara a salii, care determina o auditie improprie, ar fi doar cateva argumente care ar trebui luate in considerare pe viitor, de catre organizatorii spectacolelor

    Simona Somacescu

  • Cultura , Romania Libera, pag.14, 6 decembrie 2005:
  • Cullberg Ballet la Bucuresti


    • Dupa aproape 30 de ani, sub auspiciile "Intalnirile JTI !", prestigioasa companie Cullberg Ballet revine in Romania, pentru a sustine doua reprezentari pe scena Teatrului National din Bucuresti. Spectacolul, prezentat in formula de triptic, a reunit lucrari coregrafice noi, apartinand lui Johan Inger si Mats Ek. Johan Inger cu "EMPTY HOUSE", pentru care creeaza coregrafia si decorurile, iar Mylla Ek costumele, dezvolta un discurs coregrafic structural arhitectural pe teme muzicale ale folclorului unguresc, prelucrate de Felix Lajko. Pe parcursul lucrarii, demersul creatiei sale coregrafice se instituie pe doua planuri, prin mijlocirea unui element scenografic – cortina- care compartimenteaza scena, determinand astfel un raport intre ele, de complementaritate sau de independenta totala. Finalul lucrarii echilibreaza constructia prin revenirea la expunerea coregrafica, intr-un singur plan. In lucrarea "ALUMINIUM", coregraful Mats Ek, inspirat de muzica lui John Adams, Shaker Loops (in colaborare cu G. Schirmer), cu decoruri si costume create de Peder Freiij. pune in discutie existenta cuplului - valoare sociala apartinand culturii religioase crestine - intr-o epoca care dezvolta un egocentrism dus pana la limita sa extrema, prin raportarea la un reper exclusiv subiectiv. In desfasurarea materialului coregrafic, elementele de scenografie (mese, veioze, linguri, furculite, cutite si farfurii din aluminiu) isi pierd semnificatia lor utilitara, pentru a deveni repere cu un continut semantic activat, determinand astfel reprezentarea plastica a raportului nou-creat. Cea de-a treia lucrare coregrafica prezentata, "NEGRO CON FLORES", pentru care Johan Inger creeaza coregrafia, decorurie si costumele, abordeaza o tema mai putin tratata in spectacolele coregrafice, respectiv psihanaliza inconstientului psihic-uman, pe materialul muzical compus (pentru Cullberg Ballet) de Stefan Levin. Prin intermediul televizorului, asezat in partea stanga a avanscenei, si pe care ruleaza un film in imagini alb-negru cu chipuri ale interpretilor dormind, coregraful ne conecteaza direct la materialul afectiv rezidual al inconstientului uman, care se obiectiveaza coregrafic in spatiul scenic. Revenirea la planul constient coincide cu transformarea imaginilor alb-negru in imagini color.

    Simona Somacescu

  • Cultura , nr. 3493, pag.18, 30 noiembrie 2005:
  • De ce n-are ursu ’ coada!


    • De mai bine de patru ani de zile publicul bucurestean a asteptat, spectacol de spectacol, sa vada baletul “Lacul lebedelor” intr-o noua distributie. Sambata 26 noiembrie, reprezentanti ai Corpului Diplomatic, oameni politici si din sfera afacerilor, impatimiti ai baletului clasic, profesori si elevi ai liceului de coregrafie “Floria Capsali”, prim-solisti ai altor generatii, au umplut cu totii sala Operei Nationale pana la refuz, pentru a urmari cu emotie si interes debutul tineriilor: Bianca Fota in Odette-Odile si Virgil Ciocoiu in Siegfried, din “Lacul lebedelor” pe muzica lui P.I.Ceaicovski, coregrafia si regia semnata de L.Ivanov-O.Danovschi.
    Inzestrati fiind, cu reale calitati care sa-i recomande pentru o cariera solistica: intuitie scenica, calitati fizice expresive, abilitate in abordarea tehnica a partiturii coregrafice si nu in ultimul rand, avantajul tineretii, totusi, spectacolul s-a dovedit a fi fost mult sub asteptari!
    De obicei, cind lucrurile se intampla asa, doua sunt motivele care pot sta la baza unui esec: fie partitura coregrafica depaseste in complexitatea sa, capacitatiile dansatorului, ceea ce nu e cazul in situatia de fata (marturie fiind pas-de-deux-ul din actul al III lea) fie, cei in responsabilitatea carora a fost pregatirea artistica a dansatoriilor, nu s-au ridicat la nivelul de competenta profesionala maxima, pe care-l cere pregatirea Prim-balerinilor, ceea ce s-a si intamplat de fapt. Ma refer in special la variatia Odettei din actul al II lea si variatia lui Siegfried din actul al III lea ( ex.dintre cele mai flagrante ), in interpretarea carora nu s-a respectat coregrafia originala, dezavantajandu-i pe de-o parte pe balerini, iar pe de alta parte, periclitandu-se calitatea spectacolului. Predarea corecta a partiturii coregrafice, a fost “asigurata” de Mihai Babusca, acelasi care in urma cu un an, cerandui-se o explicatie, in cadrul unui talk-show difuzat pe TVCultural, pentru calitatea proasta a spectacolelor de balet pe care le manageriaza in cadrul Operei, a raspuns ca intreaga vina o reprezinta incompetenta profesorilor liceului de coregrafie “Floria Capsali”, care-i furnizeaza pentru companie, absolventi insuficient pregatiti. Doar ca intre timp, acesti profesori sunt constant invitati in strainatate, pentru a preda stage-uri de perfectionare, iar elevii acestora doar intr-un singur an, au fost finalisti ai Concursului International Eurovision Young Dancers, ai Concursului International de Balet de la Roma, Laureati cu Premiul I ai Olimpiadelor Nationale de specialitate, si au semnat deja contracte cu alte companii din strainatate.
    Sau, cum ar zice o vorba sanatoasa din popor: “ai vazut de ce n-are ursu’coada” in Baletul Operei Nationale?


    Simona Somacescu

  • OBSERVATOR CULTURAL, nr.16 ( 273 ),16-22 iunie 2005:
  • DON QUIJOTTE sau… lupta cu morile de vint

    Unul dintre cele mai reprezentative titluri din repertoriul international coregrafic al baletelor clasice, il constituie spectacolul Don Quijotte, inspirat dupa celebrul roman cu acelasi titlu, al lui Miguel de Cervantes Saavedra.
    Versiunea montarii baletului Don Quijotte din 1900, care cuprinde 3 acte si 5 tablouri, apartine lui Marius Petipa si Alexandre Gorski in ceea ce priveste libretul, coregrafia si regia, pe muzica compusa de Ludwig Minkus.
    Pe scena Operei Nationale din Bucuresti, acest spectacol a fost prezentat publicului pentru prima oara in 1972, in coregrafia si regia lui Vasile Marcu, cu o scenografie creata de Ofelia Draganescu.
    Pastrind din varianta originala libretul( cu 3 acte si 5 tablouri ), partitura coregrafica dedicata Prim-solistilor si muzica lui Ludwig Minkus, Vasile Marcu aducea in cadrul acestei montari elemente coregrafice noi, stralucire si autenticitate dansurilor de ansamblu, evitind lungimile create de pantomima, intr-o conceptie regizorala proprie, adaptata posibilitatilor interpretative ale Companiei de balet a Operei asfel incit, lucrarea sa nu reprezenta o simpla copiere a altor puneri in scena, ci crearea unei noi versiuni.
    Actuala montare a baletului Don Quijotte de pe scena Operei Nationale din Bucuresti, dateaza din anul 2000, si cuprinde 2 acte si 3 tablouri, in regia si adaptarea lui Mihai Babusca, avind la baza libretul si coregrafia lui Marius Petipa si Alexandre Gorski, intr-o scenografie semnata de Adriana Urmuzescu, pe muzica lui Ludwig Minkus.
    Contributia regizorala si adaptarea lui Mihai Babusca se rezuma la scoaterea unor momente din desfasurarea actiunii celui de-al II lea act, respectiv : Tabloul Dans gitan, saracind astfel cromatica stilistica a partiturii coregrafice; tabloul Morile de vint si lupta lui Don Quijotte cu acestea, care are legatura directa cu romanul lui Miguel de Cervantes Saavedra, de unde si titlul baletului; si scena Duelului dintre Basilio si Don Quijotte, gindita in spiritul romanului lui Miguel de Cervantes Saavedra si care intregeste alcatuirea tabloului caracterologic al personajului Don Quijotte. Toate aceste decupaje executate de Mihai Babusca in cadrul baletului Don Quijotte, reprezinta o flagranta deviere de la sensul libretului original avind ca efect, o constructie regizorala neinchegata. De asemenea, la o atenta radiografiere a acestei montari, descoperim ca seamana izbitor de mult cu versiunea Punerii in scena a baletului Don Quijotte de catre Mihail Baryshnicov, dupa varianta originala a lui Marius Petipa si Alexandre Gorski, cu decoruri si costume create de Santo Loquasto, de la American Ballet Theater, pina intr-atit incit pasaje intregi sunt identice.
    Ca principiu, spectacolul de balet clasic nu reprezinta doar o simpla insiruire de momente coregrafice, indiferent cit de stralucitor ar fi interpretate, ci se fundamenteaza pe o solida constructie regizorala, desfasurata in functie de reperele impuse de libret.

    • Simona Somacescu

  • ROMANIA LIBERA, 14 iunie 2005, pag. 12:
  • Gustav Mahler in lectura coregrafica a lui Gigi Caciuleanu

    « Asta n-ar insemna neaparat Ceva-Nou, ci pur si simplu Alt-Ceva. Ce bine ar fi ca fiecare dintre noi, sa se bucure de propriul sau Alter-Dans!, declara coregraful Gigi Caciuleanu, despre cel mai recent spectacol al sau Alter Mahler, creat in 2005 cu compania Ballet Nacional Chileno din Santiago de Chile, pe care o manageriaza artistic din 2001.
    Luni 6 iunie, la Teatrul Odeon din Bucuresti, publicul a putut viziona reprezentatia acestui spectacol, intr-o conceptie regizorala care cuprinde doua momente : Trecatori si De cealalta parte, in interpretarea dansatorilor : Paola Moret, Alfredo Bravo, Carola Alvear, Alex Gauna, Vivian Romo, Jorge Carreno, Juan Carlos Ahumada, Cristian Contreras, Cesar Sepulveda, Natalia Schoenfeldt, Kana Nakao, Josselyn Morrison, Italo Fernandez, Tatiana Martinez, Juan Perez, Gonzalo Venegas, Luis Baeza, Mauricio Caceres.
    Muzica lui Gustav Mahler, tipica pentru romantismul tirziu, se distinge prin intensitatea lirica sau dramatica a expresiei, prin suflul larg, accesibilitatea temelor, prelucrate cu maiestrie, prin imaginile pregnant evocatoare, orchestratia luxurianta si constructia monumentala.
    In relatie cu materialul muzical intrebuintat, coregrafia este construita folosind doua tehnici de creatie, specifice elaborarii spectacolului de dans contemporan, respectiv : textul coregrafic este inrudit cu sensul dramatic si metaestetic al muzicii sau, se afla intr-un raport de independenta fata de aceasta. Intrebuintind vocabularul dansului modern, cu o frazare a miscarii proprie creatiilor lui Gigi Caciuleanu, spectacolul cuprinde momente coregrafice de grup, in cadrul carora sunt expuse temele principale- coregrafice, care ulterior sunt dezvoltate separat, in duete sau, tratate pe principiul orchestratiei, interferindu-se, suprapuse pe mai multe planuri.
    Spatiul scenic, eliberat de orice element scenografic, este delimitat prin culoare de lumina, intr-o dinamica menita a evidentia in detaliu, legaturile care compun textura coregrafica.
    Costumele, create in culori de negru respectiv alb, cu o taietura asimetrica, se inscriu in geometria miscarii, sustinind expresia plastica a dansatorilor.
    In raport cu creatiile coregrafice de pina acum, Mozartissimo, Trubadurul, Adio Odessa, Oskolski, Nebuna din Chaillot etc., si care l-au consacrat pe Gigi Caciuleanu, la nivel international, ca fiind unul dintre cei mai originali creatori, ai artei coregrafice contemporane, spectacolul Alter Mahler ne ofera, cu o surprinzatoare inventivitate, un Alt-Fel de a simti muzica lui Gustav Mahler, prin filtrul textului coregrafic imaginat.

    Simona Somacescu

  • OBSERVATOR CULTURAL, nr.14 ( 271 ), 2-8 iunie 2005:

  • Baletul “BAYADERA” din nou pe scena Operei Nationale din Bucuresti!

    In 1995 Baletul Operei Nationale din Bucuresti prezenta in Premiera absoluta publicului romanesc, baletul “ Bayadera “, in 3 acte si 5 tablouri, intr-o adaptare regizorala semnata de Valery Kovtun( maestru coregraf invitat de la Kiev ), dupa coregrafia si regia lui Marius Petipa, libretul lui Sergei Khudecov, muzica lui Ludwig Minkus, decoruri ale Vioricai Petrovici si costume ale Adrianei Urmuzescu.
    Dupa 4 stagiuni, spectacolul a fost scos din repertoriul curent al Operei, prezentindu-se doar intr-un singur act, intitulat : « Umbrele « , in cadrul Galei de Balet din 29 aprilie 2002.
    La o distanta de 10 ani, respectiv de pe data de 15 mai 2005, titlul spectacolului « Bayadera « reapare inscris pe afisul reprezentatiilor curente ale Operei Nationale din Bucuresti, intr-o adaptare regizorala apartinind lui Mihai Babusca, dupa coregrafia lui Marius Petipa, libretul lui Sergei Khudecov, muzica lui Ludwig Minkus si scenografia Adrianei Urmuzescu.
    In actuala montare, care cuprinde 2 acte si 4 tablouri, in actul I nu se regasesc elementele dramaturgice care sa evidentieze diferentierea stricta a claselor sociale din societatea indiana, si care constituie unul dintre argumentele care stau la baza intrigii baletului, respectiv dragostea dintre Bayadera Nikia, o preoteasa care slujeste cultul religios al lui Brahma, si Solor, un tinar razboinic, reprezentant al clasei aristocratice a societatii indiene, care urmeaza sa se casatoreasca cu Gamsatti, fica Rajahului Dagmanta.
    Conform libretului, actiunea baletului se desfasoara pe 2 planuri : actul I in planul real- spatiul geografic, cultural, religios indian, iar actul al II lea in planul transcedental-oniric.
    Planul transcedental-oniric al celui de-al doilea act, reprezinta proiectia subiectiva a personajului principal masculin Solor, in raport cu personajul principal feminin Nikia, sub efectul drogului pe care-l i-a.
    Prin folosirea aceluiasi tip de costum, respectiv cel reprezentativ traditiei culturii indiene( salvari ), pe tot parcursul spectacolului( actele I si II ), se comite o grava abatere de la sensul libretului, mentinindu-se desfasurarea actiunii doar intr-un singur plan, adica cel real.
    Toate versiunile montarii baletului « Bayadera « , de la 1877 si pina in zilele noastre, respectiv : Alexandre Gorski si Vassili Tikhomirov-Moscova,Balshoi( 1923 ), Agrippina Vaganova-Leningrad, Kirov( 1932 ), Vladimir Ponomaryov-Leningrad, Kirov( 1941 ), Natalia Makarova-New-York,American Ballet Theater( 1980 ), Rudolph Noureev-Paris, Opera din Paris( 1994 ), Valery Kovtun-Bucuresti, Opera Nationale Bucuresti( 1995 ), Vladimir Malakhov-Viena, Opera de Stat din Viena( 2001 ), subliniaza trecerea desfasurarii actiunii dramatice din planul real in planul transcedental-oniric, prin intrebuintarea in tabloul « Umbrele « , a costumelor tipice baletului clasic, respectiv tu-tu-uri albe.
    La nivelul partiturii coregrafice, atit pentru ansamblu cit si pentru solisti, sunt detectabile alterari ale coregrafiei lui Marius Petipa, in detrimentul performantei tehnice si a acuratetii stilului.
    In versiunea propusa de catre Mihai Babusca, baletul « Bayadera « este deficitar in ceea ce priveste respectarea libretului, prin neindeplinirea obligativitatii desfasurarii actiunii pe cele 2 planuri, prin nerespectarea elementelor dramaturgice care ar fi trebuit sa intregeasca si sa sustina in mod coerent conceptia regizorala, cit si prin neasimilarea detailata a partiturii coregrafice a lui Marius Petipa.

    Simona Somacescu
    Doctorand in Arte Teatrale

  • EVENIMENTUL ZILEI, 7 decembrie 2004:

  • Bucurestiul meu nu este perfect, dar imi este necesar ca aerul!

    Iubesti pe cineva nu pentru ca ar fi perfect sau c-ar avea toate calitatile, ci pentru ca-ti este imposibil sa te abtii; iti este necesar ca aerul. BUCURESTIUL MEU nu este perfect si nici nu are toate calitatile, dar imi este necesar ca aerul! Suna ca o declaratie de dragoste, si-n realitate asa si este. O declaratie catre un amant, care vine dintr-un alt timp, inaintind prudent, dar consecvent catre mine, legindu-ma de el, pentru totdeauna, ca marea iubire. Invadindu-mi viata in chip misterios, sofisticat si inaltator, cucerindu-ma asemenea gindirii unui spirit de geniu, vulnerabil ca sufletul unui Principe, direct in prezenta ca un diavol rautacios, adevarat in toate ipostazele in care mi s-a aratat, BUCURESTIUL MEU este devastator ca un sentiment ce irumpe dintr-o data, cerindu-si desavirsirea, senzual-provocator ca stralucirea risului oamenilor care-l locuiesc, tulburator ca prima noapte de dragoste, sampanie vie in cupele de cristal la ceas aniversar. Ca o oglinda sparta in bucati, fiecare reflectind realitatea mai multor lumi intr-una singura, seducator ca buchetul vinului din pivnite regale, BUCURESTIUL MEU este coplesitor, si tocmai de aceea de neparasit. Frumusetea este in ochii celui care priveste, iar astazi, BUCURESTIUL MEU meu ne priveste pe toti... ca un amant venind dintr-un alt timp, inaintind prudent, dar consecvent, pentru a ne insoti in viitor.


    Simona Somacescu
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Powered by ArtWeb Design